Progres

Am fost solicitat să postez pe blog ceea ce am îmvatat în anul şcolar 2008/2009.

Deşi materia de bază este esenţială nu aşi putea zice că este cel mai important lucru invăţat anul trecut ci aş prefera sa spun că unul din cele mai importante lucruri învăţate este cel de a coopera şi de a lucra în echipă. Cu toate că licrul în echipă nu a decurs comform planului si am întampinat dificultăti, şi chiar şi acum după ceva vreme este departe de a fi perfect, consider că a fost o lectie foarte importantă.

Motivul pentru care pun lectia despre lucrul in echipă inaintea materiei din programa şcolară este că în viată nu întotdeauna lucrurile merg comform planului şi materia predată ar putea fi în unele cazuri inutilă însă capacitatea de a lucra în echipă şi de a putea comunica eficient este esentială indiferent de profesie.

Pe lângă materia din programă am mai învăţat să gandesc logic şi din mai multe perspective, deşi acesta nu era probabil unul din scopurile principale ale orelor de informatică, acesta a fost atins datorită lor.

Life Goes On

Nu intamplator pentru aceasta postare am ales titlul acesta... motivele sunt 2:

1)Tupac este rapperul meu preferat si melodia "Life goes on" poate fi luata si ca un principiu dupa care sa iti ghidezi viata (mai ales in Romania);

2)In aceasta postare m-am decis sa reflectez asupra vietii si alegerilor ale caror consecinte le vom suferi;

Am vazut un film acum cateva zile ce ameninta a imi schimba perceptia despre viata...in ultima vreme eu m-am ghidad pe principiul "mai bine sa regret ca am facut ceva decat sa regret ca nu am facut acel lucru". Fara indoiala mi-am dat seama de la inceput ca urmarind un astfel de principiu va trebui sa fac compromisuri si sa ma astept ca lucrurile sa nu mearga intotdeauna bine.

Aceasta abordare a vietii ar putea sa mearga mana in mana cu urmatorul principiu..."viata este scurta si in orice clipa poti sa mori, asa ca traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima". Am auzit aceasta modalitate de abordare a vietii si intr-un film zilele trecute dar sub forma aceasta:

-"Viata este scurta, in orice clipa poti fi lovit de un autobuz si sa mori asa ca traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima". Ghidandu-se dupa acest principiu, personajul principal ajunge la urmatoarea concluzie:

-"Viata NU este scurta, cel mai probabil NU vei fi calcat de un autobuz si vei fi nevoit sa traiesti cu alegetile pe care le faci (mai bine zis cu consecintele acestor alegeri) pentru urmatorii 50 de ani".

Aceste cuvinte m-au pus pe ganduri si nu am dormit o noapte intreaga reflectand asupra lor...concluzia??? As vrea sa o pot sti, prsupun ca ar trebui sa gandim ca la sah...cu cateva mutari inainte, sa fim prevazatori, si sa nu ne grabim. Principiile dupa care ma ghidez au ramas neschimbate insa pe langa ele a mai fost adaugat si unul al chibzuintei, mai bine sa regreti ca ai facut ceva in loc sa regreti ca nu ai facut acel lucru atat timp cat posibilele consecinte nu sunt mai mult decat poti duce.

         Miercuri pe data de 27 mai am avut de sustinut o prezentare în amfiteatrul şcolii in care invat (Liceul de informatică ”Grigore Moisil” Iasi Prezentarea a fost legată de proiectul in format HTML pe care l-am conceput.

 

         Tema proiectului a fost „Învatamantul in perioada comunismului”.

 

         Am fost solicitat să fac un blog în care să exprim modul în care acesta m-a ajutat în pregatirea mea profesională.

 

         Voi clasifica de la început proiectul meu ca pe un eşec privit din punctul de vedere al publicului tintă, motivele pentru care îl clasific astfel sunt multe: spre exemplu am omis un aspect foarte important al site-ului de-a lungul conceperii iar în final, cu o ora înainte de preyentare am decis să modific aproape în totalitate proiectul, fapt ce a condus către multe alte greseli mai grave.

 

        Prezentarea susţinută de mine a lăsat şi ea de dorit am avut greşeli fundamentale ce le intuisem din timp însă  cred că m-am lăsat cuprins de emotii deoarece tot ce am avut în minte înaintea prezentării a fost omis în timpul acesteia.

 

        Însă deşi proiectul meu personal a avut multe lipsuri, nu îl pot numi eşec decât dintr-un singur punct de vedere, acela al publicului ţintă, dacă privesc ce am învăţat din acest proiect atunci acesta poate fi deja clasificat ca şi succes.

 

       Am deprins o oarecare abilitate de a prezenta, aproape am învăţat ce înseamnă lucrul în echipă (îmi permit să folosesc termenul „aproape” întrucât ceea ce am făcut eu împreună cu echipa mea este greu de numit lucru în echipă chiar dacă ne-am baza pe cea mai sumară definitie a acestuia). Am avut probleme de coordonare, probleme de organizare, diferenţe de opinii, şi decizii pripite.

           

      Din fiecare greşeală am avut ceva de învăţat, în plus, sunt de părere că nici o carte de teorie, indiferent de complexitatea ei nu mă poate pregăti cu acelaşi efect ca şi activitate practică. În timpul unei activităţi practice pot întâlni circumstanţe nespecificate în manuale, acest lucru se poate datora fie din considerente de neatenţie fie datorită probabilităţii de a fi o problemă legată strict de personalitatea proprie, deci neputând fi anticipată de către o altă persoană.

 

      Din acest proiect am aprofundat strategii de a învăţa în defavoarea detaliilor tehnice despre HTML, ceea ce din punctul meu de vedere este forte util întrucât web design nu este domeniul în care îmi doresc la momentul actual să îmi formez o carieră.